METODE DE EVALUARE A POSTURILOR
Activitatea de evaluare a posturilor are ca finalitate stabilirea unei ierarhii a posturilor in organizaţie. Aceasta ierarhie conduce la realizarea unui sistem corect de recompensare, a unui sistem de promovare si a unui sistem de pregatire sau specializare necesar organizaţiei pentru a se dezvolta. Evaluarea postului decurge din analiza postului. Evaluarea nu vizeaza angajatul ca persoana concreta, ci dexteritatile pe care acesta trebuie sa le aiba si importanta postului in organizaţie.
In realizarea evaluarii se folosesc urmatoarele metode:
1.    Metoda clasificarii predeterminate a posturilor – are un caracter relativ subiectiv si este utila doar in cazul organizaţiilor mici (max. 60 angajaţi). Aceasta metoda vizeaza, in general, incadrarea fiecarui post intr-o clasificare bazata pe un grup de factori. Cei mai utilizati factori sunt:
a)    Responsabilitatea;
b)    Indemanarea;
c)    Experienta;
d)    Volumul de munca;
Dupa ce se identifica grupul de factori se trece la proiectarea gradelor de dificultate. Ex.: factorul educatie intr-o editura (exista 4 grade de dificultate)
1.    Primul grad:
  • Executa operatiunea cu masini si echipamente simple;
  • Indeplineste comisioane si-i ajuta pe altii;
  • Are indatoriri usoare de invatat;
  • Nu necesita experienta si calificare.
 
2.    Gradul 2:
  • Executa operatiuni de rutina;
  • Se cer unele cunostinte privind regulile si procedurile de activitate in organizaţie;
  • Se cere o anumita experienta;
  • Nu necesita calificare.
3. Gradul 3:
  • Executa operatiuni de rutina dar se cer cunostinte specifice;
  • Necesita specializare in echipament;
  • Necesita calificare;
  • Necesita cunostinte despre domeniul specific de activitate.
4. Gradul 4:
  • executa activitati de conceptie;
  • indruma pe altii;
  • poseda cunostinte considerabile intr-un domeniu specific;
  • necesita o perioada de demonstrare a capacitatii in domeniu;
  • caracterizat de spirit organizatoric.

 
Este cea mai simpla metoda de evaluare, nu necesita formule si calcule specializate ci doar separarea activitatilor dupa gradul de pregatire, executie si performanta. Metoda se preteaza pentru O care au ca domeniu de activitate activitatile productive.

2. Metoda clasificarii pe puncte – se poate utiliza atat pentru O mici cat si pentru cele medii sau mari. Este o metoda foarte obiectiva. Consta in aprecierea dificultatii postului printr-un numar de puncte care rezulta din insumarea punctelor aferente factorilor de complexitate sau dificultate a activitatii. Literatura de specialitate (anglosaxona) considera 4 factori de dificultate:
1.    indemanare;
2.    responsabilitate;
3.    efort;
4.    conditiile postului.
 
Acesti factori sunt detaliati in sub factori:
Indemanare: 
a)    cunostinte;
b)    experienta;
c)    initiativa;
d)    ingeniozitate.
 
Responsabilitate: 
a)    responsabilitate pentru politica O;
b)    responsabilitate pentru fondurile banesti ale O;
c)    abilitate manageriala;
d)    colaborare.
 
Efort: 
a)    efort fizic;
b)    efort intelectual.
 
Conditiile postului: 
a)    conditii de munca;
b)    riscuri inevitabile.
 
Fiecarui factor i se acorda un numar de puncte in functie de ponderea importantei lui in productivitate. Apoi aceste puncte atribuite factorului sunt repartizate prin progresie aritmetica ori geometrica fiecarui subfactor.
Exemplu: O societate de electricitate di USA. Dintr-un total de 500 de puncte se acorda 50% din ele pentru factorul 1, 20% pentru factorul 2, 15% pentur factorul 3 si 15% pentru factorul 4. Fiecare subfactor este detaliat in 4 grade de manifestare (de la minim la maxim). Astfel:
  • Gradul 1 (minimal) vizeaza cunostintele echivalente cu 2 ani de liceu, persoana sa poata citi si scrie, cat si calculul cu cele 4 operatii de baza (adunare, scadere, inmultire, impartire).
  • Gradul 2: cunostinte echivalente cu 4 ani de liceu, calculul cu fractii, operare calculator.
  • Gradul 3: cunostinte echivalente cu scoala postliceala, contabilitate, cunostinte minimale despre specificul activitatii, specializare in specializare in programele informatice utilizate.
  • Gradul 4: cunostinte echivalente cu 2 ani de facultate, cunostinte necesare elaborarii de statistici, de rapoarte, informatii pentru supervizarea activitatilor specifice compartimentului, stil managerial.
 
S-a obtinut urmatoarea ierarhie a posturilor: 
  1. Directori –minim 388 puncte, maxim 500 puncte;
  2. subdirectori, maistri – de la 300 puncte;
  3. muncitori calificati – de la 255 puncte;
  4. specialisti de compartiment – de la 215 puncte;
  5. functionari – 205 puncte;
  6. muncitori necalificati – de la 148 puncte.