MODUL DE STABILIRE A SALARIULUI PERSONALULUI UNITĂŢILOR DIN SECTORUL REAL: NOI ASPECTE JURIDICE, partea 1

Potrivit art.135 din Codul muncii (CM) sistemul de salarizare, în baza căruia sunt determinate salariile personalului tuturor unităţilor, se stabileşte  prin lege sau prin alte acte normative, în corespundere cu forma juridică de organizare a unităţii, cu modul de finanţare şi cu caracterul activităţii acesteia. Formele şi condiţiile de salarizare, precum şi mărimea salariilor în unităţile cu autonomie  financiară, se stabilesc prin negocieri colective sau individuale (după necesitate) între angajator şi salariaţi (sau reprezentanţii acestora) în funcţie de posibilităţile financiare ale angajatorului şi se fixează în contractele colective de muncă (CCM) şi/sau în  contractele individuale de muncă (CIM). Salariul de bază, modul şi condiţiile de salarizare a conducătorilor unităţilor se determină de către persoanele sau organele abilitate (spre exemplu, de către miniştri sau consiliul societăţii pe acţiuni). Conducătorii sunt numiţi şi se fixează în CIM încheiat între proprietarul unităţii – angajatorul şi conducătorul unităţii – salariatul, conform art. 260 CM.

Referitor la sistemele, formele, condiţiile şi cuantumul salariului  pentru personalul   unităţilor, în dispoziţiile art. 3 din Legea  salarizării nr. 847-XV din 14 februarie 2002 (Legea nr. 847/2002) se precizează suplimentar că retribuirea muncii salariatului depinde de cererea şi oferta forţei de muncă pe piaţa muncii, de cantitatea, calitatea, complexitatea muncii şi condiţiile de muncă, calităţile profesionale ale salariatului, eficienţa muncii lui şi/sau de rezultatele activităţii economice a unităţii. Munca este retribuită pe unitate de timp sau în acord atît în sistemul tarifar, cît şi în sistemele netarifare de salarizare. La acest capitol este oportun de remarcat, că în funcţie de specificul activităţii şi condiţiile economice concrete, unităţile din sectorul real pot aplica pentru organizarea salarizării sistemul tarifar şi/sau sistemele netarifare de salarizare.

Pe de altă parte, din conţinutul prevederilor art. 19 - 21 ale Legii nr. 847/2002 rezultă că condiţiile principale de organizare a salarizării, inclusiv cerinţele tarifare în conformitate cu profesia, funcţia şi gradul de calificare, modul de tarificare a salariaţilor, criteriile şi normele de evaluare a performanţelor individuale şi/sau colective, normele de muncă, se stabilesc la încheierea CCM sau CIM.  Reducerea salariilor prevăzute în CCM  sau CIM, poate fi cerută de părţile contractante numai după expirarea termenului de valabilitate a CCM, dar nu mai înainte de expirarea unui an de la data stabilirii lor. Retribuirea muncii salariaţilor din unităţile cu autonomie financiară care beneficiază de dotaţii bugetare se efectuează prin negocieri colective sau, după caz, individuale  între angajatori (persoane juridice sau fizice) şi salariaţi (ori reprezentanţi ai acestora), în funcţie de posibilităţile financiare ale angajatorilor, şi se fixează în CCM, iar în cazul lipsei acestora - în CIM, dar în limitele sumelor dotaţiilor şi ale veniturilor proprii, determinate pentru unităţile menţionate în modul stabilit şi ţinîndu-se cont de condiţiile prevăzute de Guvern.

Cît priveşte sistemul tarifar de salarizare  a  pesonalului   unităţilor,  este necesar de subliniat că potrivit art.136 din CM acest sistem include reţelele tarifare, salariile tarifare, grilele de salarii ale funcţiei şi îndrumarele tarifare  de  calificare. Tarificarea personalului şi acordarea  categoriilor (claselor) de calificare muncitorilor şi specialiştilor se efectuează în conformitate cu îndrumarele tarifare de calificare a profesiilor sau specialităţilor şi funcţiilor.Componenta principală şi obligatorie a sistemului tarifar este salariul tarifar pentru categoria I de calificare (de salarizare) a reţelei tarifare, care serveşte drept  bază pentru stabilirea în CCM şi CIM a salariilor tarifare şi salariilor funcţiei concrete. Salariul tarifar pentru categoria I de calificare în sectorul real se stabileşte la nivel ramural şi de unitate în modul  concret prevăzut de  art.14 din Legea 847/2002, conform căruia salariul tarifar pentru categoria I de calificare (de salarizare), ca normativ ce determină nivelul retribuirii muncii a  salariaţilor unei ramuri pentru o perioadă concretă de timp, se stabileşte  prin negociere, în convenţia colectivă la nivel ramural (CCNR), în mărime egală sau care depăşeşte cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real (pe ţară), iar pentru personalul din unităţile cu autonomie financiară din ramura respectivă – prin negociere, în CCM al unităţii, în mărime nu mai mică decît cuantumul stabilit de CCNR. Concomitent trebuie de remarcat că părţile semnatare ale CCNR se învestesc cu dreptul de a dispune aplicarea cuantumului salariului tarifar pentru categoria I de calificare fixat în convenţie pentru toţi salariaţii şi angajatorii din ramură care recurg la sistemul tarifar sau doar pentru salariaţii şi angajatorii care au împuternicit aceste părţi să încheie convenţia respectivă. De menţionat că  salariul tarifar pentru categoria I de calificare (de salarizare) se reexaminează anual, în conformitate cu procedura stabilită în CCNR sau în CCM.

Suplimentar, la ansamblul prevederilor legale (ce reglementează aplicarea sistemul tarifar de salarizare) invocate mai sus, în pct. 2  din Hotărîrea Guvernului nr. 743 din 11 iunie  2002 „Cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară” (Hotărîrea Guvernului nr. 743/2002) se mai  stipulează  că în  unităţile ce aplică  sisteme  tarifare de salarizare (sau alte sisteme netarifare de salarizare), salariul de bază al  personalului, precum  şi  condiţiile  principale  de  organizare a remunerării  muncii,  utilizarea  diverselor  forme  de  premiere  şi compensare, modul de stabilire a adaosurilor şi sporurilor la salariu şi alte condiţii de salarizare se stabilesc în conformitate cu  Legea nr. 847/2002. Totodată, pentru unităţile care nu utilizează sisteme tarifare de salarizare, la  stabilirea salariilor de bază concrete, se recomandă respectarea corelaţiei nivelurilor de  salarizare dintre diferite categorii de personal, conform coeficienţilor de multiplicitate specificaţi în anexa nr. 4  la Hotărîrea Guvernului nr. 743/2002.

Potrivit  pct. 3  din Hotărîrea Guvernului nr. 743/2002  se precizează, de asemenea,  că stabilirea pentru  personalul unităţii a salariului tarifar şi salariilor funcţiei, a căror  mărime depăşeşte nivelul celor legiferate pe ţară sau pe ramură, precum  şi majorarea lor  ulterioară, se efectuează pe măsura eficientizării  activităţii unităţii respective şi acumulării resurselor financiare necesare, cu condiţia că unitatea nu are restanţe la  plata salariilor,  precum şi la defalcările cotelor asigurărilor sociale de stat  şi medicale obligatorii. Părţilor contractante li se  interzice reducerea salariilor tarifare şi de funcţie, prevăzute în CCM, pînă la expirarea termenului acţiunii acestor contracte, dar nu mai  înainte de împlinirea unui an din data stabilirii lor. În acest caz, salariile tarifare şi de funcţie  pentru personalul unităţii nu pot fi reduse sub nivelul tarifelor de stat de salarizare, stabilite în cuantumurile prevăzute de Legea nr. 847/2002. Tarifele de stat  de  salarizare  sînt  garantate personalului  cu condiţia  executării  obligaţiunilor  de muncă (normelor  de  muncă) în limita orelor de program stabilite de legislaţie (169 ore lunar, în cazul săptămînii  de  lucru  de 40 ore) sau a numărului mediu de ore  lunar - potrivit  programului  legal  de lucru aprobat dacă conform legii, programul de muncă este mai mic de 8 ore zilnic (mai exact, pentru categoriile de personal indicate în art. 96 CM).

Partea a 2-a a acestui articol